Sursa: http://yorick.ro/kmrl-in-cautarea-sensurilor-pierdute/ 

Serile lui iunie se petrec la Palatul Copiilor. Cele mai puternice amintiri le făurim an de an la Gala Absolvenților UNATC, fie ea de Master sau Licență. De la emoțiile tinerilor artiști care urcă pentru ultima dată în calitate de studenți pe scenele facultății și până la mândria părinților sau a colegilor, astfel de seri se transformă în experiențe trăite la maximă intensitate.

Una dintre producțiile de Licență, secția Arta Regizorului de Teatru, profesor coordonator lect.univ.drd. Liudmila Szekely Anton, intitulată „K+M+R+L”, a adus în atenția publicului câteva situații dilematice pe care omul zilelor noastre le trăiește, fără să își pună problema de ce sau cum le poate rezolva.

Tânără absolventă a secției, Irina Istrătescu, se oprește la textul postmodern al dramaturgului suedez Mattias Andersson. K vine de la Kaj, M vine de la Maj, R vine de la Roger, L vine de la Linda. Poveștile celor patru personaje se împletesc în jurul unor empatii, de care abia descoperă că sunt capabile. Devenim martorii unei lumi apăsătoare a tăcerilor, a lipsei de comunicare. Pare ciudat, pentru că protagoniștii nu au mai mult de 25 ani. Deşi sunt atât de tineri, au trăit mult, în neștire, haotic, fără să înțeleagă ce se întâmplă cu ei. Totuşi, piesa are un umor savuros, nu doar în limbajul colocvial, tineresc, ci și în exagerările personajelor, cantonate în nevoile primare: băutura egal distracție la orice petrecere, iar sexul egal necesitate fizică, nu și emoțională. În plus, obsesia pentru material, în detrimentul spiritualului. De aici şi închiderea în sine a celor patru şi teama de a se implica prea mult în relațiile cu ceilalți.

În colaborare cu Andreea Moisescu, absolventă a secției de Scenografie, Irina Istrătescu a gândit spectacolul în oglindă. Viețile celor două prietene, Maj (Theodora Sandu) și Linda (Teodora Daiana Păcurar) se desfășoară în paralel cu ale celor doi prieteni, Kaj (Ghighi Eftimie) și Roger (Laurențiu Drăgan). La rândul lor, spectatorii sunt așezați în sală după același principiu: ei trebuie să se vadă, să își observe pe furiș reacțiile și expresiile faciale, să se recunoască în cel din față și să se lase descoperiți. Câteva obiecte de recuzită, lumini difuze și melodii vibrante (muzica: Vlaicu Golcea) – de atât a fost nevoie pentru a prinde contur convenția spațiilor diverse în care interacționează protagoniștii. Se joacă în mijlocul publicului, pe niște schele care seamănă cu o estradă. La mijloc, însă, cele două părți se despart, lăsând o mică distanță – sau poate o barieră imaginară? – pe care personajele trebuie să o (de)pășească.

„K+M+R+L” e compus mai mult din stări, prea puțin din forme. Spectatorul resimte acut nemulțumirile, neîmplinirile și frustrările celor patru. Încă de la intrarea lor în scenă, devine vizibilă disimularea, teama de a nu se lăsa „dezgoliți” în fața celorlalți. Maj se ascunde aproape complet în spatele unei atitudini de femeie irezistibilă, cu sex-appeal, pe care toți bărbații o doresc. Kaj se simte protejat de glugă și de ochelarii de soare, încercând mereu să se retragă în ungherele sufletului și să evite orice discuție despre el. Linda apare drept o tipă anxioasă, ahtiată după cumpărături și mereu dezamăgită de alegerile pe care le face (chiar dacă, de multe ori, e vorba doar despre culoarea unei bluze). Iar Roger își maschează regretul de a se fi însurat prea repede în câteva fumuri de țigară care îl ajută să se liniștească, să se complacă și să se întoarcă acasă de fiecare dată.

Toți cei patru absolvenţi ai secţiei Arta Actorului reușesc cu succes să adauge „carne” personajelor și empatizează cu ele până la cel mai fin gest, până la cea mai scurtă privire. În Theodora Sandu o vedem pe Maj cea delicată și suavă, mereu în căutarea unei iubiri sincere, aproape de poveste. Se consumă până la ultimul suspin pentru orice lucru neînsemnat, crede în oameni și în prietenie, în ciuda tuturor aparențelor și are nevoie cu disperare să găsească pe cineva care să o învețe să simtă și să-și exprime emoțiile. În complementaritate, Ghighi Eftimie îi dă lui Kaj toate motivele să aibă nevoie, ca şi Maj, să găsească o persoană specială. Deși mărturia lui e o permanentă frământare în tăcere, el caută pe cineva care să-l accepte și să-l înțeleagă, fără să pună prea multe întrebări. Nu are răspunsuri, nu știe ce caută în viața lui, nu știe ce așteaptă și nu știe ce vrea. Kaj însumează un tumult de căutări – de sine, de oameni, de înțelesuri –, dar luptându-se să izbutească.

Dacă cei doi, Maj și Kaj, rezonează în materie de trăiri interioare, relația dintre Linda și Roger reprezintă întâlnirea edificatoare pe care o experimentăm cu toții la momentul oportun. Atunci când cădem pradă crizelor existențiale, începem să ne îndoim de ceea ce am realizat și să credem că nevoile noastre s-au schimbat. Laurențiu Drăgan construieşte un personaj dezolat, care nu știe ce simte cu adevărat pentru soția lui, înfricoșat la gândul că va avea și un copil cu ea. Îi lipsește curajul de a-și clarifica propriile incertitudini și îndrăzneala de a se lăsa cucerit de o altă femeie apărută în circumstanțe neobișnuite. Teodora Daiana Păcurar îşi creionează personajul cu umor, irascibilitate, dezinvoltură și impulsivitate. Genul de tipă care știe să cucerească orice bărbat, îmbinând senzualitatea cu nevoia de iubire pură. Caută în fiecare partener stabilitate și respect, însă experiențele nu au ajutat-o prea mult. Coincidențele care o apropie de Roger o fac să creadă că el ar putea fi cel dorit. Numai că lucrurile nu vor decurge așa cum se așteaptă niciunul dintre ei.

Spectacolul „K+M+R+L” vorbește despre fiecare dintre noi, despre fuga de sine și despre temerile care ne îndepărtează (sau ne apropie) de ceilalți. Nu oferă soluții, ci un exemplu puternic că întâlnirile „accidentale” din viața noastră pot să nu dureze prea mult, dar ne pot ajuta să ne înțelegem mecanismele interioare. Ne arată că avem nevoie de cel de lângă noi și îl putem apropia și păstra doar oferindu-i parte din amintirile și simțirile noastre. Trebuie să căutăm, să tot încercăm, iar în final, să găsim sensul spre noi și spre ceilalți.

Tăceri. Nevoi. Singurătate în doi. Chemări. Adică ceea ce se numește… K+M+R+L.

Afis-KMRL

UNATC „I.L. Caragiale” București

„K+M+R+L”, de Mattias Andersson

Spectacol de Licență – Arta Regizorului de Teatru

An universitar 2014-2015

Clasa lect.univ.drd. Liudmila Szekely

Regie: Irina Istrătescu

Scenografie: Andreea Moisescu (anul III, clasa conf.univ.dr. Adriana Raicu)

Mișcare scenică: Andreea Belu

Sound Design: Vlaicu Golcea

Light Design: Cristian Niculescu

Distribuție:

Maj – Theodora Sandu (clasa lect.univ.dr. Mircea Rusu)

Kaj – Gheorghe (Ghighi) Eftimie (clasa prof.univ.dr. Ștefan Velniciuc / lect.univ.dr. Puiu Șerban)

Linda – Teodora Daiana Păcurar (clasa prof.univ.dr. Ștefan Velniciuc / lect.univ.dr. Puiu Șerban)

Roger – Laurențiu Drăgan (clasa lect.univ.dr. Mircea Rusu)

Advertisements