Sursa: http://yorick.ro/festivalul-international-de-teatru-clasic-arad-un-periplu-teatral-intre-clasic-si-modern1/

mult zgomot

Imagine din spectacolul „Mult zgomot pentru nimic”

În plin sezon festivalier, în perioada 14 – 22 noiembrie, am ajuns la Arad, atât de poetic denumit „Mica Vienă de pe Mureș”. Unul dintre cele mai vechi orașe ale României, pe al cărui teritoriu a fost „pregătită” Marea Unire din 1918. Se presupune că însuşi Nicolae Iorga i-a dat acest „cognomen”, datorită nenumăratelor clădiri ridicate în stilul arhitectonic al Secesiunii vieneze.

Poate nu întâmplător, într-un cadru de poveste cu iz habsburgic, are loc Festivalul Internațional de Teatru Clasic Arad (FITCA), ajuns anul acesta la cea de-a XXI-a ediție. Unul dintre evenimentele teatrale de tradiție de la noi din țară, Festivalul este organizat de Teatrul Clasic „Ioan Slavici” și Consiliul Local al Municipiului Arad și vine ca un pilon în susținerea candidaturii orașului la titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021.

Ce mai înseamnă pentru omul prezentului „clasic”? Mark Twain numește în secolul al XIX-lea clasică „o carte pe care toată lumea o apreciază, dar pe care nimeni n-o citește”. Făcând corelația cu operele dramatice, conchidem că afirmația își menține valabilitatea până astăzi. Cu toții „am auzit” de Shakespeare, Cehov, Ibsen, Molière… însă atât de puțini îi mai citesc încă. Festivalul Internațional de Teatru Clasic și-a propus în decursul celor două decenii să aducă în atenția publicului texte consacrate, montate în viziuni regizorale cât mai aparte. Dincolo de nevoia spectatorilor de inovație și de avântul dramaturgiei contemporane, trebuie păstrată direcția pieselor clasice, orientată către forme noi de exprimare scenică.

Selecționerul ediției 2015, teatrologul şi criticul de teatru Maria Zărnescu, declara că „producţiile de secol XXI se vor aduna pe scenele Festivalului într-o diversitate a formelor de spectacol: teatru dramatic, musical, teatru-dans, cabaret sau recitaluri ce pun în evidenţă Arta Actorului. «Unitatea în diversitate» nu este deloc un clişeu. Aşa sunt şi publicurile”. Pornind de la ideea că spectaculosul este cel care impresionează aceste publicuri, selecționerul a optat pentru spectacole complexe, ce îmbină artele. Pe parcursul celor 10 zile FITCA, au putut fi vizionate douăsprezece producţii selecționate, un spectacol invitat şi două concerte.

Festivalul a fost deschis cu premiera teatrului gazdă, „Mult zgomot pentru nimic” de William Shakespeare, în regia lui Alexander Hausvater. Aflat la a patra colaborare cu echipa arădeană, regizorul mărturisea că această comedie feerică se adresează spectatorilor de toate vârstele, pentru care reprezintă un moment de inițiere. În urma sa, pot găsi rezolvări pentru tot soiul de situații din viața de zi cu zi. Conflictul dintre sexe, trădările și infidelitatea în cuplu, dedublarea și confundarea identității, manipularea la toate nivelurile – sunt reflectări în oglindă ale problemelor cu care ne confruntăm din 1600 și până astăzi.

Din București au fost prezente cinci instituții teatrale. Teatrul Evreiesc de Stat a oferit publicului arădean ocazia de a o vedea pe Maia Morgenstern într-un rol de excepție, care i-a adus în anul 1993 Premiul UNITER pentru cea mai bună actriță în spectacolul „Astă seară: Lola Blau” de Georg Kreisler, în regia lui Alexandru Dabija. Impersonând un alter-ego al autorului, Lola Blau ne-a spus povestea celor doi evrei vienezi care luptă pentru realizare profesională în plină perioadă de manifestare a antisemitismului.

trei gemeni

Imagine din spectacolul „Trei gemeni venețieni”

După un astfel de spectacol solicitant și emoționant, atmosfera s-a destins cu producția Teatrului Mic „Trei gemeni venețieni” de Antonio Mattiuzzi Collalto, în regia Nonei Ciobanu. Succesul se datorează unui text de un comic irezistibil, cu trimiteri la Commedia dell’arte, într-un concept regizoral ingenios și o performanță actoricească remarcabilă. Patru din cei șapte actori ai distribuției au jucat mai multe roluri, culminând cu tripla partitură a fraților aflați în căutarea iubirii, în interpretarea de excepţie a lui Cristi Iacob, aflat într-o formă de zile mari.

Naţionalul bucureştean a fost reprezentat de one-woman-show-ul actriței Amalia Ciolan – „20 de ani în Siberia”, bazat pe cartea Aniţei Nandriș-Cudla, în adaptarea, regia şi scenografia lui Sorin Misirianțu. Spectatorii au devenit confidenții unei românce bucovinence care și-a retrăit până la cel mai mic spasm experiența teribilă petrecută în mijlocul Gulagului sovietic.

Una dintre cele mai recente premiere ale Teatrului Bulandra, „Rața sălbatică” de Henrik Ibsen, a umplut până la refuz Sala Mare a teatrului arădean. Regizorul Peter Kerek a ales o distribuție cu nume importante ale teatrului românesc (Victor Rebengiuc, Constantin Cojocaru, Șerban Pavlu, Gheorghe Ifrim, Manuela Ciucur, Ioana Anastasia Anton și Adrian Titieni) și a gândit un spectacol fidel lumii dramaturgului norvegian. Cele două ceasuri și jumătate, petrecute într-o stranie tensiune, au însemnat, pentru fiecare în parte, o introspecție a valorilor personale care ne definesc versus aparențele pe care le „vindem” celor din jur.

rata salbatica

Imagine din spectacolul „Rața sălbatică”

Programul festivalier ne-a purtat, din nou, către zona de confort asigurată de comic. Teatrul Odeon a prezentat spectacolul „Casanova” după Memoriile lui J. Casanova de Seingalt. Scenariul, regia, decorul și coloana sonoră au fost semnate de Dragoș Galgoțiu. Un spectacol care te seduce prin frivolitatea atât de boemă a lumii baroce pe care regizorul a reușit să o recompună în cele mai fine detalii, alături de Sabina Spatariu (realizatoarea picturii) și de Doina Levintza (ale cărei costume îți hipnotizează privirea). Un spectacol în care toate simțurile umane se delectează cu simbioza dintre arta actorului, muzică, dans (coregrafia halucinantă a lui Răzvan Mazilu) și scenografie.

Din nord-vestul țării, Teatrul „Regina Maria” Oradea a fost invitat cu musicalul „Omul din La Mancha” al lui Dale Wasserman, bazat pe arhi-cunoscutul roman al lui Cervantes „Don Quijote”. Regizorul maghiar Korcsmáros György s-a oprit asupra acestui longeviv titlu (jucat pentru prima dată în 1965 pe Broadway, urmat de peste 2.300 de reprezentații), aducând pe scenă aventura lui Don Quijote și a bunului său scutier Sancho Panza, aflați în căutarea adevărului.

În zona teatrului coregrafic, Gigi Căciuleanu a adus cu sine o producţie a Teatrului Național Târgu-Mureș, intitulată „Vivaldi și anotimpurile”. Născut dintr-o idee de regie și concept spațial de Dan Mastacan, spectacolul este un „joc dansant” pe acordurile inconfundabile ale muzicii lui Antonio Vivaldi.

De peste munți, Teatrul Tineretului Piatra Neamț s-a prezentat la Festival cu un spectacol revigorant, „Vicleniile lui Scapino” de Molière. Alexandru Mâzgăreanu, unul dintre răsfăţaţii regizori ai noului val, reinterpretează textul de secol XVII. Un prim element care convinge este muzica vibrantă a lui Alexandru Suciu. Apoi, decorul lui Romulus Boicu te trimite cu gândul la petrecerile studențești vamaiote. Umorul curge firesc din limbaj și situații, iar actorii sunt dedicaţi cuvântului şi acţiunii. Rezultatul: un spectacol spumos, credibil și natural.

De la malul Dunării, Teatrul „Maria Filotti” Brăila a adus la Arad montarea primei piese scrise de Cehov – „Platonov”, denumită inițial „Piesă fără titlu”. În regia Andreei Vulpe, spectacolul are o notă de atemporalitate, remarcându-se prin îmbinarea dintre vechi și nou. Actorii brăileni reușesc să compună universul cehovian cu ale sale melancolii, plictiseli, neputințe. Deși acțiunea cuprinde mai multe fire epice, spectacolul păstrează un anume ritm și o logică a evenimentelor, fiecare personaj fiind puternic nuanțat.

omul din la mancha

Imagine din spectacolul „Omul din La Mancha”

Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” Timișoara a prezentat un text al dramaturgului englez John Gay, „Opera cerșetorilor”, pus în scenă de Kokan Mladenović, unul din cei mai apreciaţi, dar şi controversaţi regizori sârbi ai momentului. Publicul a luat parte la un spectacol-manifest pentru societatea actuală, o societate ce se cufundă tot mai mult în corupție și vicii. Forța acestui spectacol decurge din performanța celor cincisprezece actori perfect antrenaţi pentru toate genurile artei teatrale, de la dramă la comedie, de la melodramă până la cabaret, acompaniați de o orchestră ale cărei acorduri desăvârşesc vocile umane. Un spectacol puternic, de la început și până la sfârșit, cu un mesaj ce ne vizează în mod direct.

Un recital excepțional susținut de actorul Ion Caramitru, acompaniat de violoncelistul Adrian Naidin a încântat publicul prezent în penultima zi de Festival. Sub denumirea „Vorbe, vorbe, vorbe…”, spectacolul a pus accentul pe osmoza dintre poezie și muzică. Este cea de-a doua colaborare a celor doi artiști, după cea intitulată „Caramitru – Mălăele, Câte-n lună și în stele”.

Ultima seară a fost marcată de un spectacol invitat al Teatrului Național Pécs, din Ungaria, partenerul instituției arădene de mai bine de un deceniu. „Beznă de mină” de Székely Csaba, regizat de Bérczes Lászlό, pune problema naționalismului și a corupției, printr-un schimb de replici picant între personaje, ce produc un râs amar. Spectacolul a cucerit prin modul direct de a spune lucrurilor pe nume și de a rezolva conflictele. Textul face parte din trilogia contemporană „Flori de mină”, „Beznă de mină” și „Apă de mină”.

Festivalul Internațional de Teatru Clasic a izbutit și în cea de-a XXI-a ediție să ofere spectatorilor o selecție atent aleasă de producţii diferite ca gen. Indiferent de gusturi și preferințe, programul variat a permis tuturor să experimenteze. Spectatorul de azi doreşte complexitatea, bogăţia spirituală – reflectate în acest sincronism al artelor din fenomenul teatral contemporan. Păstrarea textelor clasice, a căror actualitate se cere din ce în ce mai mult identificată de tinerii regizori, trebuie valorificată și alternată cu dramaturgia modernă.

La final de Festival, managerul teatrului, Bogdan Costea a tras linie: „Ediția de anul acesta este foarte bogată ca număr de spectacole și de personalități care ne-au onorat cu prezența. Reprezintă acel moment în care ne bucurăm de faptul că o manifestare cu această tematică dăinuiește de peste 20 de ani. Suntem mândri că putem, ca organizatori – susținuți de administrația locală, să producem în continuare acest festival. De asemenea, pentru edițiile viitoare, ne preocupă să găsim modalități noi de expresie în montarea textelor clasice și să lărgim paleta participativă internațională. Cred că publicul arădean și, în general, publicul din partea de vest a țării, are așteptări legate de un teatru de calitate, un teatru în care să vadă vedete, să vadă montat un text bun, să vadă adevăr pe scenă, să simtă emoție și să creadă că teatrul poate fi o artă dăinuitoare”.

Advertisements