„Dur” sau războiul sexelor pe înțelesul adolescenților

Sursa: http://yorick.ro/dur-sau-razboiul-sexelor-pe-intelesul-adolescentilor/

Ana Bianca Popescu, Razvan Alexe

Cât de greu supraviețuiești adolescenței? Depinde cât de popular ești sau cât curaj ai să acționezi așa cum gândești…  Pe scena Sălii Studio a Teatrului de Comedie își dau întâlnire trei personaje: Tina, Jill și Bobby. La cei 19 ani cred că au toată viața înainte, dar nu știu să ierte și să învețe din greșeli. Li se nasc prea multe întrebări în minte, iar răspunsurile se găsesc doar pe jumătate.

Vlad Massaci traduce și semnează regia spectacolului „Dur” de George F. Walker. Regizorul se află în căutarea „teatrului care surprinde glasul epocii tale”, motivându-şi astfel pertinent alegerea. Interesat de dramaturgia contemporană și autor a nenumărate producții realizate în țară și străinătate, Massaci are un mesaj puternic de transmis cu acest spectacol: unde se termină joaca de-a maturitatea și unde începe asumarea responsabilităților?!

Piesa – cu titlul original „Tough!” – aparține scriitorului de origine canadiană George F. Walker și a fost scrisă în anul 1993. Autorul se numără printre cei mai apreciați dramaturgi din țara lui datorită comediilor negre ce reflectă cultura urbană a acestui secol. În primele sale piese se resimte influența lui Eugène Ionesco și a lui Samuel Beckett, după care începe să-și dezvolte propriul stil. Caracteristice îi sunt satira, furia și agresiunea verbală, pe care le găsește valabile pentru dilemele epocii moderne.

Forma pe care o îmbracă spectacolul de la Comedie este una statică, axată pe construirea tensiunii prin dialogul personajelor. Scenografia Irinei Chirilă sugerează un parc/loc de joacă dintr-o suburbie. Peretele din spate, plin de cuvinte – graffiti în culori vii, indică mediul social din care provin protagoniștii. Viața pare simplă, tinerii simt greutățile, deși nu le înțeleg. Par că se bucură, dar de fapt au frustrări și neîmpliniri, pe care nimeni nu le ascultă. În parc, de fapt, nu mai sunt copii, ci adolescenții încurcați între ieri și mâine, între copilărie și „meseria” de adult. Spectatorul pătrunde confuz în povestea lui Walker, dinspre scenă vin emoții mari, iar ritmul acțiunii pare destul de lent. Totuși, asemenea tehnicii bulgărelui, intriga se țese și continuă să crească în intensitate. Acolo se întâmplă ceva – o dramă pentru tineri, o comedie pentru oamenii mari. Trebuie doar să urmărești și să înțelegi din umbra sălii.

Cristina Juncu, Razvan Alexe

Publicul este dedublarea conștiinței fiecărui personaj în parte. Uneori îi acuză, alteori îi salvează. Martor la tulburări nevrotice și insecurități, el devine vocea din interior. Asistăm la un proces de factură morală, în care întruchiparea acuzării devine sexul feminin, iar inculpatul, sexul masculin. Firul narativ are la bază o structură simplistă, cu tentă melodramatică: Tina așteaptă un copil cu Bobby, iar Jill joacă rolul prietenei care încurcă și descurcă relația celor doi. O situație destul de delicată pentru niște adolescenți de 19 ani, și, cu toate astea, atât de întâlnită în zilele noastre! Conflictul principal pare să focalizeze decizia cuplului de a rămâne împreună în situația dată sau nu. În esență, textul ascunde conflictele intime ale celor trei. Raporturile de relaționare sunt bizare: Tina crede că îl iubește pe tatăl copilului ei, dar de fapt are nevoie de o fantoșă pentru a prinde contur planul său de „viață perfectă”; Bobby nu a depășit încă vârsta la care vrea să cunoască iubirea în toate formele ei (feminine), iar ideea paternității îi taie respirația (la propriu!); Jill urăște aproape toți bărbații de pe întreg mapamondul dintr-o teamă profundă de această specie. Din perspectiva spectatorului, personajele nu comunică între ele decât într-un singur moment – la final. Tocmai banalitatea situației în care se află pune în contrast strigătele mute ale tinerilor. Ei se manifestă fizic în mod excesiv, de la un limbaj agresiv, la urlete și lacrimi. Se descarcă, însă nu se ascultă unul pe celălalt. Au așteptări și revendicări, dar fără să ofere vreun strop de empatie la schimb. Tina a renunțat la școală pentru a se angaja vânzătoare la un magazin de bijuterii și a avea un trai mai bun decât părinții ei. Se agață cu disperare de viziunea unei familii ideale, cu doi copii și un soț iubitor, iar Bobby apare pentru ea ca un ingredient magic pentru această rețetă. Îi aduce argumente și contra-argumente, se folosește de tot felul de tertipuri, mai întâi pentru a-l convinge să-i rămână alături, iar apoi pentru a-l pedepsi. Dar scapă din vedere faptul că Bobby se teme: de responsabilități, de eșec, de dezamăgire. Tricoul lui poartă inscripția „Be a man!” și nu întâmplător! Adevărata lui problemă este că nu și-a demonstrat încă bărbăția. Pe durata întregului spectacol luăm parte la prefacerea lui, cu ajutorul celor două instanțe feminine, în ceea ce spera de la început să devină: un bărbat cu autoritate. Jill epatează prin duritatea pe care vrea să o arate celor din jur. Sinceră și tăioasă, nu face compromisuri și nu iartă prea ușor. Tipologia ei cuprinde toate calitățile care îi lipsesc lui Bobby. Se urăsc reciproc, dar din acest sentiment se va naște imboldul de care el avea atâta nevoie. Însă jocurile lor sunt asemenea castelelor de nisip; tot ceea ce construiesc, se dărâmă la fel de repede. Motivul: așa se întâmplă în viață. Iar pentru ei, este abia prima încercare dintr-o serie de nesfârșite obstacole. Morala: sunt cu un pas mai aproape de ceea ce se crede a fi maturitatea.

Din distribuție fac parte Răzvan Alexe, Ana Bianca Popescu (câștigătoarea Premiului UNITER pentru Debut în anul 2015)/ Cristina Juncu, Sonia Divile/ Irina Ștefan. Un astfel de spectacol nu se putea face decât cu tineri. Poate puțin vulcanici, poate puțin expansivi. Dar credibilitatea lor vine tocmai din condiția tinereții veșnice. Ei sunt trup și suflet Atunci și Acolo, căutând răspunsuri pentru personajele lor, dar și pentru ei înșiși. Nu (se) joacă, ci simt totul foarte natural.

„Dur” pune problema omului aflat la cumpăna dintre visare și realitate. Într-o lume a liberei alegeri și a aparentelor infinite posibilități, adolescentul de 19 ani se poate pierde într-o secundă. E bine să crezi în ceea ce îți dorești? E bine să faci orice pentru a-l obține? Poți să faci totul singur? Trebuie să-ți pese de ceilalți? Necunoscutul îți dă fiori la orice vârstă, iar fiecare început de drum aduce cu sine incertitudini. Aflați dincolo de ușa ce deschide tărâmul adulților, tinerii au nevoie să se cunoască pe ei și societatea, să gândească singuri și să se înalțe din propriile experiențe. Ideea preconcepută a prăpastiei dintre fete și băieți trebuie uitată. Indiferent de rapiditatea maturizării în cazul fiecăruia, cu toții avem nevoie de comunicare și de înțelegere, de pași mici și siguri în dezvoltarea personală. Regizorul Vlad Massaci face un pariu interesant – un spectacol tânăr, gândit în limbaj adolescentin, ce stă mărturie pentru importanța anumitor momente existențiale.

Teatrul de Comedie

„Dur” de George F. Walker

Regie şi traducere: Vlad Massaci

Scenografie: Irina Chirilă

Distribuție:

Tina – Ana Bianca Popescu/ Cristina Juncu

Jill – Sonia Divile/ Irina Ștefan

Bobby – Răzvan Alexe

Foto: Adi Bulboacă

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s