Sursa: http://galahop.ro/hop-jurnal-ziua-i/

„Ne întâmplăm, ne întâmplăm cu grijă”…spun versurile unei melodii. Toate evenimentele din viața noastră se întâmplă la un anumit moment. Într-o zi de vară, într-o zi de iulie, în anul lui 2016, actorul Radu Beligan s-a stins din viață după aproape un secol de viață și de teatru. Vestea morții lui am aflat-o într-o sală a Teatrului Național din București, teatrul pe care Radu Beligan l-a condus ani întregi…

Aceeași zi, în care vremea s-a hotărât cu greu dacă să aducă soare sau nori, a marcat începutul celei de-a XIX-a ediții a Galei Hop. În Sala Mică a Teatrului Național publicul se agită și abia își găsește locul. Dimineața anunță o atmosferă tensionată. Nimeni nu știe ce veste vom primi câteva ore mai târziu. Concurenții se precipită și se pregătesc. Juriul știe că urmează o zi lungă și sosește încărcat cu răbdare și calm. Mihai Constantin, Lia Bugnar, Andrea Gavriliu, Ada Milea și Bobi Pricop își aleg locurile în sală și așteaptă. Nu sunt deloc grăbiți și emană energie pozitivă. Gala Hop începe cu ceva timpi morți – întotdeauna prima dată e mai greu! Dar nu startul dă ritmul evenimentului, ci acel ceva care astăzi plutește în aer: imprevizibilul.

„Ne-bun pentru această lume” este tema ediției 2016, aleasă in spiritus lui Shakespeare. Alegere inspirată, laitmotivul Galei din acest an reflectă întocmai realitatea, viața noastră cea de toate zilele. Așadar, s-a dat verde la creativitate și expresivitate. Tinerii actori au acum șansa mult râvnită de a-și prezenta momentele artistice în orice formă. Libertate totală și universul shakespearian – iată combinația câștigătoare! Dar oare cine știe să profite de ea? Gala Hop de anul acesta nu doar avantajează participanții printr-o temă ilimitată, ci îi provoacă să se aventureze, să (se) descopere, să creeze.

Sunt programați treizeci și doi de actori pentru secțiunea individuală și două trupe pentru cea de grup. Ordinea rămâne aleatorie, așa că cei înscriși își pot alege până și momentul de intrare în scenă. Unii dintre ei renunță să se mai prezinte la preselecție. Ne întâmpină și câteva disfuncționalități tehnice, dar nu poate fi totul perfect. Cei din sală știu asta…

HR-Z1-2

Fără niciun gong, lumina scade și începem. Curiozitatea ne cuprinde pe toți. Intră în scenă grupul alcătuit din Marian Olteanu, Florin Ionuț Crăciun și Tudor Răzvan Morar, absolvenți ai Universității de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București, promoția 2014. Prezintă „Visul lui Ariel”, un moment comic în care textul shakespearian capătă valențe diferite prin sunet. Băieții dau dovadă, în special, de calități muzicale și de pregătire corporală.

Momentele concurenților curg – mai repede sau mai greoi –, însă fără să impresioneze. Lipsește comedia. Majoritatea abordărilor face apel la registrul tragic. Se pare că în continuare este mai greu să obții efectul comic sau poate că Shakespeare nu are chiar așa multe comedii reușite?! Zona unui comic rafinat necesită roluri pe contre-emploi, care, de multe ori, sunt mai ușor de realizat decât cele tragice. Însă, indiferent de natura rolului, actorul trebuie să fie stăpân pe mijloacele sale de expresie pentru o reușită.

Tendința este de cantonare în același stil de joc. Actorii participanți par să se teamă să fie liberi pe scenă, cu adevărat. Vedem același text, aceeași frazare, același ton, aceeași stare. Prea puțini sunt cei care îndrăznesc.

Dintre cei pe care i-am remarcat din punct de vedere al originalității, îl menționez pe Ciprian Valea, absolvent al Facultății de Teatru și Televiziune Cluj, promoția 2016, clasa profesori coordonatori Lector Ionuț Caras, Asistent Mara Opriș. El își intitulează momentul „DE-MENTIS” și pornește de la eroii emblematici Richard al II-lea, Hamlet și Regele Lear. Studiază „Shakespeare și psihiatria dramatică” (de Andrei Olaru) și pătrunde serios în dimensiunea nebuniei shakespeariene. După reprezentație, Ciprian ne-a mărturisit: „Am venit la Gala Hop foarte entuziasmat. Îmi place foarte mult să îmi expun ideile. Emoțiile m-au părăsit și m-am împrietenit cu entuziasmul și curajul. Din păcate (sau din fericire), nu am reușit să mă ridic la nivelul așteptărilor mele. Dar asta nu mă descurajează deloc, ci dimpotrivă, înseamnă stabilirea unui target. Apreciez în primul rând răbdarea membrilor juriului de a comunica cu fiecare participant și de a ne încuraja cu idei și cu propriile viziuni. M-am simțit în siguranță în faţa lor. Îmi place când un juriu ca acesta te sfătuiește real și concret.”

Din rândul Ofeliilor, două prezentări atrag atenția. Pe de-o parte, momentul „O felie de Shakespeare (scrisori către Ofelia)” al Mariei-Veronica Vârlan, absolventă UNATC „I.L. Caragiale” București, promoția 2016, clasa profesor coordonator prof.univ.dr. Adrian Titieni. Personajul său este nevrotic, aflat într-o incertitudine permanentă. A pus accentul pe corporalitate. Despre ceea ce a pregătit, Maria explică: „Mi-am dorit foarte mult să joc Ofelia, dar nu personajul tipic pe care îl știe toată lumea – moale, aerian. Tema mi-a dat libertate totală, libertate totală. Asta mi-a și plăcut: la tema asta nu aveai posibilitate să greșești. Nu poate să spună nimeni cum este nebunia și asta e superb!”

Cristina Juncu, absolventă UNATC „I.L. Caragiale” București, promoția 2015, clasa profesor coordonator conf.univ.dr. Paul Chiribuță, face cunoscută latura sensibilă a Ofeliei prin monologul „Al tău, H”. Descoperim prin scrisorile pe care le recită o iubire puternică pentru Hamlet. Aflată pentru a doua oară la Gala Hop, Cristina spune: „Am reușit ce mi-am propus pe anul acesta și am muncit oricum mult mai mult decât anul trecut. Am revenit tocmai pentru că anul trecut a fost o experiență minunată și acum aș vrea să mă ridic la nivelul aceleia. Am avut mai multă siguranță pe ceea ce am făcut, iar tema oricum este mai accesibilă. Juriului i-a plăcut foarte tare momentul meu – ceea ce mă bucură foarte tare –, dar m-au sfătuit să îl restrâng un pic.”

Pe neașteptate, apare și un Shakespeare excentric. Vladimir Călin, absolvent al Facultății de Teatru și Televiziune Cluj, promoția 2015, clasa profesor coordonator conf.univ.dr. Miriam Cuibus, nu se sfiește să apară pe scenă într-un costum inedit, alcătuit din saci menajeri. Momentul său, intitulat „Tom”, va fi amintit pentru multă vreme. Prezintă un personaj rareori abordat, Edgar Gloucester din „Regele Lear”, pe care Vladimir îl reinterpretează. În legătură cu ideea de construcție a personajului, el menționează: „Cred că e prima dată când am făcut pe scenă tot ceea ce am plănuit în capul meu. O parte din miza momentului meu este faptul că nu poate fi considerat clasic, cum se aștepta toată lumea să îl vadă pe Tom. A fost interesant să abordez acest personaj pentru că el este un om sănătos care se preface că e nebun. A meritat studiul acestuia, însă ar fi meritat văzut progresul lui. Din păcate, timpul a fost prea scurt pentru un moment atât de complex. L-am transformat pe Tom din cel văzut prin ochii lui Shakespeare, într-un personaj a cărui judecată se petrece mai mult în capul și în imaginația lui; și când e singur, tot face pe nebunul, ceea ce nu exista în contextul piesei.”

Gala Hop constituie, de fapt, o probă importantă pentru toți actorii. Ei vin pentru a-și demonstra veleitățile artistice. Sau pentru a și le reconfirma. Este și cazul lui Ioan Alexandru Savu, absolvent al Facultății de Litere și Arte Sibiu, secția Actorie, promoția 2013, clasa profesor coordonator conf.univ.dr. Anca Bradu. Prin momentul „Restul e tăcere!” Ioan se auto-evaluează. Monologului său îi lipseștepathosul și încearcă să-l suplinească printr-o interpretare la orgă. Își argumentează prestația: „Am venit la Gala Hop cu gândul de a primi un feedback de la oameni profesioniști pentru că am avut o perioadă de stagnare și voiam să înțeleg în ce direcție mă aflu. Și am cam aflat. Este a doua mea participare. În 2014 am participat la secțunea de Grup, am trecut de preselecții și am câștigat premiul pentru Cel mai bun actor. Acum am participat la secțiunea individual și am fost destul de varză. Este o mare discrepanță între ceea ce am făcut acum doi ani, de care eram foarte mândru și foarte fericit că pot să înțeleg niște lucruri. Nu m-am ridicat la niciun fel de nivel de așteptări și asta m-a cam surprins. Cred că din cauză că actoria înseamnă muncă constantă și te cam atrofiezi dacă nu o faci.”

O intervenție mai lungă, dar aparte o are grupul format din Lucian Ionescu, Cosmin Teodor Pană, Lavinia Pele, Bogdan Florea și Andrei Radu. Băieții sunt absolvenți ai UNATC „I.L. Caragiale” București, promoțiile 2012 și 2015, iar Lavinia a terminat facultatea de actorie la Cluj, în 2014. Spectacolul lor se numește „http/error500” și a fost regizat de Vlad Trifaș, absolvent al UNATC „I.L. Caragiale București, 2012. Ei îl regândesc pe Shakespeare și încurcă firele poveștilor asemenea lui Puck. Se opresc asupra intervenției divine – entitate centrală în teatrul shakespearian. Despre conturarea acestui moment, Vlad Trifaș spune: „Am încercat: să o purtăm pe Julieta prin poveștile altor eroi shakespearieni. Am plecat de la premisa că vrem să ne ducem cât mai departe. Tema nebuniei ne-a dat curaj și am încercat să facem o poveste în care să spunem că oamenii fac exact ceea ce nu ar trebui să facă”. Intenția lor primește aprecieri din partea spectatorilor. Amestecă situațiile tragice cu replici amuzante și reușesc să obțină efectul dorit. Deși momentul lor a depășit limita de timp oficial admisă în concurs, juriul le permite să joace. Și nimeni nu regretă. Am văzut Altceva. Unul dintre actori, Bogdan Florea, pune pe seama relației dintre ei succesul momentului: „Principiul de la care am plecat a fost să participăm la Gala Hop. Ne-am întâlnit în fiecare zi și am lucrat cu drag. Eram prieteni dinainte, dar când am început să creem ne-am apropiat și mai mult, ne-am cunoscut mai bine unii pe alții. Iar câștigul este proiectul în sine și faptul că am ajuns aici, că deși am spus că am depășit timpul, juriul tot a vrut să ne vadă. Asta a însemnat foarte mult pentru noi. Aici e un loc în care te simți LIBER. În oricare alt context nu s-ar fi putut întâmpla așa ceva. Și de aici vine bucuria de a face ceva nebunesc”!

Punem punct primei zile de preselecții la Gala Hop. Prea devreme pentru concluzii, dar avem așteptări de la zilele următoare. Emoțiile sunt prea multe, iar timpul prea scurt. Concurenții știu când și unde greșesc, iar unii dintre ei își asumă. De asta se întâmplă Gala Hop. Pentru ca toată lumea să învețe. Va urma.

Advertisements