Sursa: https://yorick.ro/festivalul-national-de-teatru-pentru-tineri-bujor-macrin-workshop-ul-actorilor-de-maine/

1

În copilărie visele noastre par atât de mari, încât drumul până acolo abia se zărește. Dar pe măsură ce creștem realizăm că ne apropiem din ce în ce mai mult de ele. Sau le reinventăm. Cu actoria nu e deloc simplu pentru că îți trebuie o tonă de curaj și determinare. Însă adolescența e momentul în care experimentezi și faci propriile alegeri care te vor conduce pe drumul predestinat. Tocmai de aceea festivalurile de teatru dedicate tinerilor se înmulțesc și vin în sprijinul viitorilor artiști.

Cel mai nou eveniment de acest gen a avut loc la Brăila între 20 și 27 august: Festivalul Național de Teatru pentru Tineri „Bujor Macrin”. Născut din perseverența câtorva tineri pasionați de teatru, festivalul se adresează exclusiv liceenilor și reprezintă un omagiu adus regretatului actor brăilean, Bujor Macrin. Ani la rând, cu răbdare și blândețe, el a îndrumat tineri abia ieșiți de pe băncile facultății, ajutându-i să devină actori desăvârșiți. Cei 47 de ani petrecuți pe scena Teatrului „Maria Filotti” din Brăila au însumat roluri remarcabile precum: Unchiul Vanea în „Tarara-Bumbia” de A.P. Cehov, Stavru în „Chira Chiralina” după Panait Istrati, Jupân Dumitrache în „O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale, Marchizul de Sade în „Madame de Sade” de Yukio Mishima, George în „Cui i-e frică de Virginia Woolf” de Edward Albee, Bătrânul din Bosnia în „Adam Geist” de Dea Loher, Piotr Sorin în „Pescărușul” de A.P. Cehov, Udrea în „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, Tatăl în „Vânzătorul de Iluzii” de Mihai Ispirescu. A cochetat și cu regia, fiind creatorul câtorva spectacole pentru cei mari și cei mici. Parcursul său în cinematografie a început odată cu rolul secundar din filmul „Acasă” (1988), în regia lui Constantin Vaeni. Rolurile sale memorabile rămân cele din filmele „Cei care plătesc cu viața” (1988) și „Cel mai iubit dintre pământeni” (1992) în regia lui Șerban Marinescu, „A unsprezecea poruncă” (1990) și „Legiunea străină” (2006) în regia lui Mircea Daneliuc. Deși originar din București, Bujor Macrin și-a petrecut întreaga viață (artistică) în orașul cu salcâmi, în teatrul unde și acum i se mai simte lipsa. În semn de mulțumire adresată maestrului, Sala Studio a Teatrului „Maria Filotti” îi poartă numele.

2

Festivalul Național de Teatru pentru Tineri „Bujor Macrin” este organizat de Asociația TEATRART Brăila, cu sprijinul Primăriei Brăila și al Teatrului „Maria Filotti”. Desfășurarea primei ediții li se datorează unor foarte tineri organizatori, Adrian Ștefan (actor), Cristina-Ioana Mecea (elevă), Bianca-Elena Miloiu (elevă) și Estera Ștefănuți (elevă). Porniți la drum cu planuri mărețe, încărcați cu entuziasm și pregătiți să depășească orice provocare, ei au pus pe picioare un festival destul de amplu, cu peste 80 de participanți și voluntari. Au gândit și elaborat un proiect valoros, concentrat asupra adolescenților pasionați și interesați de zona teatrală, care în timp va aduce plusvaloare fiecărei generații de tineri actori. Cu resurse infime și fără să se bazeze pe vreun eveniment de tradiție în spațiul brăilean, cei patru organizatori au dăruit tinerilor îndrăgostiți de teatru și chiar orașului în sine un prilej de sărbătoare artistică. Imaginea festivalului, afișul și materialele grafice, au fost realizate de scenograful Ioana Simion, oferind un suflu tânăr evenimentului și atrăgând un număr atât de mare de participanți.

Timp de opt zile, toți cei prezenți la festival au avut parte de un adevărat „cantonament” cultural. Liceenii (brăileni, dar și din întreaga țară) au descoperit și explorat orașul de la malul Dunării, s-au întâlnit cu artiști cunoscuți, în cadrul workshop-urilor de Arta Actorului și de Film (Marius Manole, Emilian Oprea, Rodica Lazăr, Andreea Vasile, Ciprian Nicula, Liviu Pintileasa, Nicholas Cațianis, Vladimir Anton, Radu Potcoavă), de Coregrafie (Irina Ștefan) și de Fotografie (Adi Tudose) și s-au bucurat de seri speciale de proiecții de filme, karaoke party și garden party. Discuțiile și exercițiile cu trainerii au avut două părți, una de dimineață și una spre amiază, programul fiind destul de echilibrat pentru participanți.

Despre tematicile abordate în cadrul workshop-urilor de Arta Actorului, Liviu Pintileasa explică:

„Țin neapărat să le prezint elevilor partea asta un pic mai cenușie a lucrurilor, că de partea idilică sunt conștienți toți sau își creează imaginea asta minunată a actorilor zei și dumnezei pe scenă, cu spectatorii la picioare. Dar despre partea grea a lucrurilor, au idee doar în măsura în care e greu să câștigi bani și să te întreții. De multe ori nu au idee cât e de greu să nu repeți, să aștepți ani de zile să apuci un rol și să nu îți iasă. Dar tu a doua zi trebuie să te ridici, să te scuturi și cu sută la sută entuziasm să mergi, să-ți crească din nou aripile spre următorul rol care e posibil să îți iasă. Lumea vine să te vadă și ei nu vor să vadă actori înfrânți, ci să empatizeze, să fie emoționați. Noi trebuie să avem aripi și să strălucim. Atunci le vorbesc tot timpul despre partea dark a meseriei și le tai puțin din elan, dar neîncercând să îi conving să nu facă lucrul ăsta. Întocmai, cu atât mai mult cu cât vor ști lucrurile astea și dacă sunt dispuși să accepte că e posibil să treacă și prin astfel de perioade, atunci e clar că trebuie să facă meseria asta. Pentru că altfel vor ajunge în acel punct și vor zice că nu le-a zis nimeni. Dar uite că le-a zis un nebun în 2017 la Brăila că e posibil să fie și așa.”

Organizatorii festivalului au urmărit să îi provoace pe tineri la o suită de ateliere care să îi ajute să cunoască mai bine instrumentele pe care un actor le utilizează în meseria sa: partea teoretică și procesul de lucru cu un rol, conștientizarea importanței corpului, a gesturilor și mișcărilor, dar și relațiile pe care le dezvoltă în scenă cu partenerii și cu publicul. Irina Ștefan a coordonat workshop-ul de coregrafie, pe care l-a considerat binevenit nu doar pentru elevi, ci și pentru ea. Explică ce a urmărit pe parcursul întâlnirilor:

„Am avut ocazia să susțin un atelier de mișcare. Prima mea dragoste. Am încercat să fiu atentă la nevoile lor și am descoperit că sunt curioși și bucuroși să vadă cum există corpul lor în spațiu și cum îl pot controla. Așa că am lucrat într-o zonă de cunoaștere și conștientizare a propriului corp. Exerciții de echilibru, de distribuire a greutății, fraze de mișcare care să le activeze mușchi pe care nu i-au simțit niciodată. Am continuat cu exerciții de respirație, comunicarea între corp și spațiu, dar am dat și frâu liber imaginației în bucăți de improvizație pe teme generate de ei. Sper că a fost o experiență interesantă pentru ei. Pentru mine a fost un privilegiu așa cum se întâmplă de fiecare dată. Lucrând cu adolescenți, adică cu oameni apropiați vârstei mele, reușesc și eu să îmi reîmprospătez informații și să învăț lucruri noi.”

Serile continuau cu spectacolele înscrise în concurs și se încheiau cu sesiuni nocturne de socializare. Indubitabil, festivalul de la Brăila a fost contextul prielnic întâlnirii a zeci de liceeni de pretutindeni și al înnodării unor relații de prietenie și colaborare. Una dintre participante, Denisa Porumboiu, este elevă în Focșani și se pregătește pentru admitere la UNATC și a venit la festival declarând: „am vrut să cunosc oameni noi și să văd exact dacă îmi doresc să fac meseria asta. Datorită trainerilor am primit un imbold și mi-am spus clar: da, eu vreau să fac asta. Cel mai mare imbold mi l-a dat Nicholas Cațianis, care m-a făcut să îmi dau seama că trebuie să mă gândesc foarte bine ce vreau să spun cu un anumit lucru.”

3

Participanții au venit din toată țara, fiind în total cinci trupe înscrise în concurs: Drama Club (Botoșani) cu spectacolul „Carajale” după texte de I.L. Caragiale, trupa de teatru Pereți de Ceară (Tecuci) cu spectacolul „Cum clipește moartea”, trupa de teatru Protha (Panciu) cu spectacolul „O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții” după Mark Haddon, trupa de teatru Gong (Roman) cu spectacolul „Satul electronic” de Valeriu Butulescu și Atelierul de teatru (Botoșani) cu spectacolul „Toți privesc înainte” de Mihai Ignat. Spre deosebire de festivalurile adresate profesioniștilor, la Brăila am fost martorii unor momente artistice ale liceenilor susținute cu extrem de multă autenticitate. Fie că au apelat la clasicul Caragiale, fie că au pus în scenă texte contemporane, tinerii au scos în evidență problemele specifice vârstei lor. Au demonstrat că teatrul le poate oferi niște răspunsuri căutărilor pe care le au în această perioadă, dar și faptul că e modalitate care îi ajută să se exprime și să își dezvolte creativitatea și personalitatea. Gheorghe Aurelian Răduc, student în anul III la Facultatea de Teatru din Galați, s-a înscris ca voluntar și ne-a explicat motivul pentru care și-a dorit atât de mult să fie aici:

„Am venit în special să particip la workshop-urile lui Marius Manole. Mi-au rămas în cap informațiile pe care le-am primit de la traineri despre teatru, lucruri pe care le-am auzit și la facultate de la profesori, dar pe care nu mă voi sătura să le aud. Uneori mai și uităm cine suntem, ce facem și e bine să ni se readucă mereu aminte lucrurile cele mai importante. Ne-am cunoscut între noi la garden party-uri, dar și pentru că am mers la spectacolele colegilor. Am schimbat păreri și ne-am felicitat. Venim la spectacolele lor ca să ne bucurăm de energia pe care ne-o oferă și pentru că ne inspiră.”

Rezultatul workshop-urilor s-a concretizat printr-un spectacol experimental, prezentat de participanți la finalul festivalului. Ceea ce au creat împreună a urmărit să îmbine lucrurile deopotrivă teoretice și practice pe care liceeni le-au aflat pe parcursul zilelor de antrenament. Deși unii dintre ei erau deja familiarizați cu anumite tipuri de exerciții de actorie, lucrul cu artiști pe care până acum i-au văzut doar pe scenă le-a modificat percepția asupra meseriei pe care își doresc să o facă. De la povestiri amuzante din timpul facultății, cele mai importante lecții învățate, compromisuri și asumări, până la cunoașterea propriului corp în raport cu ceilalți și cu spațiul și deprinderea abilităților de atenție și comunicare – tot ceea ce au învățat liceenii vor păstra în bagajul de cunoștințe, indiferent dacă vor urma calea artistică sau își vor da seama că destinul le-a pregătit altceva. Ca o concluzie a ceea ce s-a petrecut la Brăila timp de o săptămână, unul dintre directorii festivalului, actorul Adrian Ștefan, a menționat:

„Festivalul și-a propus să inițieze tinerii și să le spună, pe scurt sau pe larg, despre conflictul de gândire între generațiile de actori. Ne-am bazat pe niște nume sonore din teatru, pentru că ei au mai multe de povestit. Prima ediție a fost un succes datorită trainerilor, datorită clădirii teatrului, dar mai ales pentru că tinerii veniți de peste tot au înțeles că nu e suficient să stai și să lucrezi într-o bijuterie de clădire, ci trebuie să și dai ceva la schimb sau să te concentrezi pe ceea ce faci. Clădirea teatrului nu te face actor. Au înțeles și au avut o conduită exemplară.”

4

Concursul a fost apreciat și evaluat de juriul format din Lucian Sabados (Director Teatrul „Maria Filotti”), Alexandru Jantea Crican (viceprimar) și Georgiana Prodan (vicepreședinte al Consiliului Elevilor Brăila). Despre criteriile pe care le-a urmărit în oferirea marelui premiu, Lucian Sabados a declarat:

„În primul rând m-au interesat naturalețea, firescul, adecvarea la experiența lor și la ceea ce știu ei. Mă interesează mult mai mult trupele care se exprimă pe ele însele și la care nu simt foarte riguros sprijinul profesionistului. Sigur că e foarte important ca profesionistul să corecteze și să îndrume, să creeze acest bagaj teoretic și practic, dar sincer, în intenția mea este să regăsesc sporul lor de personalitate, de identitate a generației. Mă interesează mult mai mult tipul de energie pe care îl aduc ei. Trec cu o mai mare îngăduință peste stângăcii tehnice, peste mici exagerări. Mă interesează și recompensez mai mult originalitatea, autenticitatea, adecvarea pe vârstă și pe tipul de energie, de reacție, de mentalitate.”

Trofeul a fost câștigat de Trupa de Teatru Gong din Roman pentru spectacolul „Satul electronic”. O reflectare a vieții la sat într-un viitor super tehnologic, în care totul se verifică și se comandă prin intermediul gadgeturilor. Oile sunt urmărite prin wi-fi, ploaia se comandă la telefonul mobil, iar farfuriile zburătoare devin realitate. Un spectacol spumos și comic, bine închegat, susținut de o trupă omogenă.

În semn de încurajare pentru actorii de mâine, actorul Liviu Pintileasa spune:

„Cred că trebuie să fie căliți pentru că deși e una dintre cele mai minunate meserii, e și foarte grea. Suntem atât de norocoși că reușim să o facem. E clar că nu suntem niciodată mulțumiți și e foarte bine așa, dar ca să poți să ai puterea de a căuta, de a învăța și de a exersa până la adânci bătrâneți tu cu tine și cu sufletul, și cu trupul, trebuie să știi că treci prin unele perioade când nu te ajută nici scena, nici repetițiile. Trebuie să fii tu cu tine și să te pregătești pentru rolul care va veni. Și asta o faci singur pentru că nu mai ești în liceu printre prieteni unde e un hobby, nu mai ești în facultate unde un profesor te ajută atunci când ți-e greu sau câțiva colegi binevoitori pentru care nu ești deocamdată o concurență. La un moment dat ești singur pe picioarele tale și atunci tu prin tine însuți trebuie să ai puterea să mergi mai departe.”

Arta teatrului este astăzi extrem de accesibilă adolescenților care își doresc să urce pe scenă și să devină artiști. Prin intermediul unor astfel de festivaluri se descoperă potențialul tinerelor talente și se creează o rețea imensă din care nu fac parte doar profesioniști, ci și amatori – viitori colegi de breaslă. Festivalul Național de Teatru pentru Tineri „Bujor Macrin” a însemnat șansa participanților de a pătrunde în lumea fascinantă de dincolo de cortină și de a-și contura o viziune complexă, cu părți pozitive și negative, a ceea ce presupune actoria. Au stat la doar câțiva metri de oameni pe care îi urmăresc și îi admiră și au avut prilejul de a primi de la ei sfaturi. Acum, la final, sunt cu siguranță mult mai pregătiți pentru provocările ce îi așteaptă.

Fotografii de Trifan Ionela Madalina, Andonic Ana si Vizireanu Florentina

 

Advertisements