O femeie. Anatomia mișcării și confortul intimității

Sursa: https://yorick.ro/o-femeie-anatomia-miscarii-si-confortul-intimitatii/

7De câte cuvinte avem nevoie pentru a umple o tăcere? Dar de câți pași pentru a îndepărta dorul? Cum învățăm să vorbim despre sentimente, fără a deveni prea vulnerabili? Cred cu tărie că ne întâlnim mereu cu astfel de întrebări și avem nevoie să găsim propriile răspunsuri. Poate nu unul, ci mai multe. În orice formă ar fi ele. Iar unele spectacole îți dăruiesc stări mai puternice decât simplele articulații ale literelor.

Întocmai din forme, umbre, sunete, vibrații și atingeri se compune „O femeie”. Departe de a fi o prelegere feministă, spectacolul conceput și regizat de Andrea Gavriliu conține premisele unei povești țesute în jurul arhetipului anima pe care îl purtăm cu toții conștient sau inconștient. Nevoia unei prezențe feminine în sfera de intimitate a fiecăruia este conturată cu subtilitate în toate tablourile scenice gândite de coregrafă.

Protagoniștii săi vin tocmai de la Cluj. Iar contextul întâlnirii cu ei a fost cea de-a V-a ediție a Festivalului Național de Teatru pentru Elevi și Studenți OKaua, care s-a desfășurat între 10 și 12 mai. Dacă celelalte festivaluri aduc laolaltă artiști reputați (uneori și internaționali), evenimentul organizat de Compania de Teatru OKaua a avut dublă însemnătate: pentru participanți, șansă la afirmare, iar pentru spectatori descoperirea tinerelor talente. Un câștig incontestabil și necesar.

8Absolvenții promoției 2017 a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Teatru și Televiziune, clasa profesorilor Miklós Bács și Irina Wintze, au avut momentul lor pe scena Sălii Studio a Teatrului de Comedie. Un moment de care au știut să profite și să se bucure la aceeași intensitate. Iar sentimentul colectiv s-a întors înzecit către public, cu toate că propunerea pe care le-a făcut-o Andrea Gavriliu nu a fost deloc… cuminte. Ba chiar i-a propulsat într-o zonă pe care ori o dominau, ori se lăsau copleșiți… Tinerii clujeni au trecut testul cu rânduri de aplauze și zâmbete. Și admirație câștigată pe drept.

Sub denumirea de teatru fizic, bazat pe cartea „O femeie” de Péter Esterházy, spectacolul nu se vrea deloc pretențios. Creat pentru studenți, el încearcă să le pună în valoare calitățile artistice și să îi îndrume spre modalități de expresie corporală cât mai diverse. După cei trei ani de studiu, un actor abia își începe exercițiul scenic. Cu cât provocările sunt mai mari, cu atât impulsurile sale vor fi mai spontane și mai creative. A învăța să îți controlezi propriul trup și a defini gestul, privirea și intenția continuă să fie o artă în sine. Iar reușita coregrafei Andrea Gavriliu se reflectă în relația pe care cei 15 protagoniști o au cu spațiul și cu partenerii de joc. Printr-o nemărginită dărnicie, ea îi îndrumă spre ruperea tuturor barierelor și ieșirea din zona de confort. Ipostazele impuse de spectacol îi aduc atât de aproape unul de celălalt, încât se creează senzația unei nudități interioare. E un acord tacit, o invitație de a pătrunde în sufletul și în mintea celui de lângă tine. Meritul studenților clujeni constă în faptul că fac totul să pară ceva obișnuit, chiar firesc. Par extrem de familiari, iar corpurile lor au o lejeritate aproape inumană; au încredere unul în altul. Deși proaspăt absolvenți, ei ascund cu dibăcie micile stângăcii și se contopesc cu ritmurile pe care le creează singuri sau cu ajutorul muzicii.

9Fiecare secvență apare ca un preambul al celeilalte, cordonul ombilical fiind supratema femeii. Iubire și ură. Paroxism și durere. Dependență și suficiență. Acum și niciodată. Celest și teluric. Început și sfârșit. Toate încercările de a găsi o definiție feminității sunt doar eșecuri. Pentru că e imposibil să existe una singură. Iar în acest caz, cuvintele se micșorează ajungând până la pointilism. „O femeie” este spectacolul „necuvintelor”, al imaterialității și al formei de cunoaștere a existenței prin mișcări și pulsiuni. Fie că vorbim despre prototipul matern, fie că ne amintim de prima iubire, fie că ne gândim la o eternitate în doi, totul se reduce la energia emanată de o entitate feminină. Sub fatidicul semn al dualității, dragostea atrage după sine disprețul. Așa cum ne iubim, așa ne și sfâșiem. Fragilitatea unei femei se zbate necontenit între rațiune și pasiune. Protagoniștii prezintă scurte istorii decupate din file de jurnal, pe care le povestesc, pe rând, cu buzele, cu ochii, cu palmele și brațele, cu mișcări precise, conturând și anulând forme invizibile în spațiu. Întregul univers l-au ascuns în gânduri, iar corpurile lor desfac și recompun momente pe care le-am trăit cu toții. Cam așa te înalță „O femeie”.

Spectacolul realizat de Andrea Gavriliu are funcția unei poezii scrise într-o tehnică desăvârșită: declanșează senzații și răstălmăcește imaginația. Ajută tinerii artiști să (se) descopere, să își cunoască limitele și să și le depășească. Naște în ei dorința unei permanente transformări și a unei evoluții perpetue. Dizolvă preconcepții și apropie oamenii. Convinge publicul că teatrul include dansul și viceversa. Și, mai presus de toate, demonstrează cu ajutorul celor 15 interpreți că tăcerile și gesturile ne aduc, de cele mai multe ori, împreună. Un examen pe care puțini dintre noi îl trec, însă studenții de la Cluj au oferit cea mai frumoasă lecție de maturitate și profesionalism.

Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Teatru și Televiziune

„O femeie” (anul III Actorie, spectacol de teatru fizic bazat pe cartea „O femeie” de Péter Esterházy)

Concept și regie: Andrea Gavriliu

Sunet și lumini: Victor Lup

Clasa profesorilor: Miklós Bács și Irina Wintze

Distribuție:

Andreea Bănică, Norbert Boda, Nicole Burlacu, Alexandru Chindriș, Robert Danci, Blanca Doba, Radu Dogaru, Denisse Moise, Alexandru Popa, Dan Pughineanu, Irina Sibef, Cosmin Stănilă, Maria Teișanu,Victor Tunsu, Eric Țuțuianu

Credit foto: Nicu Cherciu

Hop-Jurnal: Ziua I

Sursa: http://galahop.ro/hop-jurnal-ziua-i/

„Ne întâmplăm, ne întâmplăm cu grijă”…spun versurile unei melodii. Toate evenimentele din viața noastră se întâmplă la un anumit moment. Într-o zi de vară, într-o zi de iulie, în anul lui 2016, actorul Radu Beligan s-a stins din viață după aproape un secol de viață și de teatru. Vestea morții lui am aflat-o într-o sală a Teatrului Național din București, teatrul pe care Radu Beligan l-a condus ani întregi…

Aceeași zi, în care vremea s-a hotărât cu greu dacă să aducă soare sau nori, a marcat începutul celei de-a XIX-a ediții a Galei Hop. În Sala Mică a Teatrului Național publicul se agită și abia își găsește locul. Dimineața anunță o atmosferă tensionată. Nimeni nu știe ce veste vom primi câteva ore mai târziu. Concurenții se precipită și se pregătesc. Juriul știe că urmează o zi lungă și sosește încărcat cu răbdare și calm. Mihai Constantin, Lia Bugnar, Andrea Gavriliu, Ada Milea și Bobi Pricop își aleg locurile în sală și așteaptă. Nu sunt deloc grăbiți și emană energie pozitivă. Gala Hop începe cu ceva timpi morți – întotdeauna prima dată e mai greu! Dar nu startul dă ritmul evenimentului, ci acel ceva care astăzi plutește în aer: imprevizibilul.

„Ne-bun pentru această lume” este tema ediției 2016, aleasă in spiritus lui Shakespeare. Alegere inspirată, laitmotivul Galei din acest an reflectă întocmai realitatea, viața noastră cea de toate zilele. Așadar, s-a dat verde la creativitate și expresivitate. Tinerii actori au acum șansa mult râvnită de a-și prezenta momentele artistice în orice formă. Libertate totală și universul shakespearian – iată combinația câștigătoare! Dar oare cine știe să profite de ea? Gala Hop de anul acesta nu doar avantajează participanții printr-o temă ilimitată, ci îi provoacă să se aventureze, să (se) descopere, să creeze.

Sunt programați treizeci și doi de actori pentru secțiunea individuală și două trupe pentru cea de grup. Ordinea rămâne aleatorie, așa că cei înscriși își pot alege până și momentul de intrare în scenă. Unii dintre ei renunță să se mai prezinte la preselecție. Ne întâmpină și câteva disfuncționalități tehnice, dar nu poate fi totul perfect. Cei din sală știu asta…

HR-Z1-2

Fără niciun gong, lumina scade și începem. Curiozitatea ne cuprinde pe toți. Intră în scenă grupul alcătuit din Marian Olteanu, Florin Ionuț Crăciun și Tudor Răzvan Morar, absolvenți ai Universității de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București, promoția 2014. Prezintă „Visul lui Ariel”, un moment comic în care textul shakespearian capătă valențe diferite prin sunet. Băieții dau dovadă, în special, de calități muzicale și de pregătire corporală.

Momentele concurenților curg – mai repede sau mai greoi –, însă fără să impresioneze. Lipsește comedia. Majoritatea abordărilor face apel la registrul tragic. Se pare că în continuare este mai greu să obții efectul comic sau poate că Shakespeare nu are chiar așa multe comedii reușite?! Zona unui comic rafinat necesită roluri pe contre-emploi, care, de multe ori, sunt mai ușor de realizat decât cele tragice. Însă, indiferent de natura rolului, actorul trebuie să fie stăpân pe mijloacele sale de expresie pentru o reușită.

Tendința este de cantonare în același stil de joc. Actorii participanți par să se teamă să fie liberi pe scenă, cu adevărat. Vedem același text, aceeași frazare, același ton, aceeași stare. Prea puțini sunt cei care îndrăznesc.

Dintre cei pe care i-am remarcat din punct de vedere al originalității, îl menționez pe Ciprian Valea, absolvent al Facultății de Teatru și Televiziune Cluj, promoția 2016, clasa profesori coordonatori Lector Ionuț Caras, Asistent Mara Opriș. El își intitulează momentul „DE-MENTIS” și pornește de la eroii emblematici Richard al II-lea, Hamlet și Regele Lear. Studiază „Shakespeare și psihiatria dramatică” (de Andrei Olaru) și pătrunde serios în dimensiunea nebuniei shakespeariene. După reprezentație, Ciprian ne-a mărturisit: „Am venit la Gala Hop foarte entuziasmat. Îmi place foarte mult să îmi expun ideile. Emoțiile m-au părăsit și m-am împrietenit cu entuziasmul și curajul. Din păcate (sau din fericire), nu am reușit să mă ridic la nivelul așteptărilor mele. Dar asta nu mă descurajează deloc, ci dimpotrivă, înseamnă stabilirea unui target. Apreciez în primul rând răbdarea membrilor juriului de a comunica cu fiecare participant și de a ne încuraja cu idei și cu propriile viziuni. M-am simțit în siguranță în faţa lor. Îmi place când un juriu ca acesta te sfătuiește real și concret.”

Din rândul Ofeliilor, două prezentări atrag atenția. Pe de-o parte, momentul „O felie de Shakespeare (scrisori către Ofelia)” al Mariei-Veronica Vârlan, absolventă UNATC „I.L. Caragiale” București, promoția 2016, clasa profesor coordonator prof.univ.dr. Adrian Titieni. Personajul său este nevrotic, aflat într-o incertitudine permanentă. A pus accentul pe corporalitate. Despre ceea ce a pregătit, Maria explică: „Mi-am dorit foarte mult să joc Ofelia, dar nu personajul tipic pe care îl știe toată lumea – moale, aerian. Tema mi-a dat libertate totală, libertate totală. Asta mi-a și plăcut: la tema asta nu aveai posibilitate să greșești. Nu poate să spună nimeni cum este nebunia și asta e superb!”

Cristina Juncu, absolventă UNATC „I.L. Caragiale” București, promoția 2015, clasa profesor coordonator conf.univ.dr. Paul Chiribuță, face cunoscută latura sensibilă a Ofeliei prin monologul „Al tău, H”. Descoperim prin scrisorile pe care le recită o iubire puternică pentru Hamlet. Aflată pentru a doua oară la Gala Hop, Cristina spune: „Am reușit ce mi-am propus pe anul acesta și am muncit oricum mult mai mult decât anul trecut. Am revenit tocmai pentru că anul trecut a fost o experiență minunată și acum aș vrea să mă ridic la nivelul aceleia. Am avut mai multă siguranță pe ceea ce am făcut, iar tema oricum este mai accesibilă. Juriului i-a plăcut foarte tare momentul meu – ceea ce mă bucură foarte tare –, dar m-au sfătuit să îl restrâng un pic.”

Pe neașteptate, apare și un Shakespeare excentric. Vladimir Călin, absolvent al Facultății de Teatru și Televiziune Cluj, promoția 2015, clasa profesor coordonator conf.univ.dr. Miriam Cuibus, nu se sfiește să apară pe scenă într-un costum inedit, alcătuit din saci menajeri. Momentul său, intitulat „Tom”, va fi amintit pentru multă vreme. Prezintă un personaj rareori abordat, Edgar Gloucester din „Regele Lear”, pe care Vladimir îl reinterpretează. În legătură cu ideea de construcție a personajului, el menționează: „Cred că e prima dată când am făcut pe scenă tot ceea ce am plănuit în capul meu. O parte din miza momentului meu este faptul că nu poate fi considerat clasic, cum se aștepta toată lumea să îl vadă pe Tom. A fost interesant să abordez acest personaj pentru că el este un om sănătos care se preface că e nebun. A meritat studiul acestuia, însă ar fi meritat văzut progresul lui. Din păcate, timpul a fost prea scurt pentru un moment atât de complex. L-am transformat pe Tom din cel văzut prin ochii lui Shakespeare, într-un personaj a cărui judecată se petrece mai mult în capul și în imaginația lui; și când e singur, tot face pe nebunul, ceea ce nu exista în contextul piesei.”

Gala Hop constituie, de fapt, o probă importantă pentru toți actorii. Ei vin pentru a-și demonstra veleitățile artistice. Sau pentru a și le reconfirma. Este și cazul lui Ioan Alexandru Savu, absolvent al Facultății de Litere și Arte Sibiu, secția Actorie, promoția 2013, clasa profesor coordonator conf.univ.dr. Anca Bradu. Prin momentul „Restul e tăcere!” Ioan se auto-evaluează. Monologului său îi lipseștepathosul și încearcă să-l suplinească printr-o interpretare la orgă. Își argumentează prestația: „Am venit la Gala Hop cu gândul de a primi un feedback de la oameni profesioniști pentru că am avut o perioadă de stagnare și voiam să înțeleg în ce direcție mă aflu. Și am cam aflat. Este a doua mea participare. În 2014 am participat la secțunea de Grup, am trecut de preselecții și am câștigat premiul pentru Cel mai bun actor. Acum am participat la secțiunea individual și am fost destul de varză. Este o mare discrepanță între ceea ce am făcut acum doi ani, de care eram foarte mândru și foarte fericit că pot să înțeleg niște lucruri. Nu m-am ridicat la niciun fel de nivel de așteptări și asta m-a cam surprins. Cred că din cauză că actoria înseamnă muncă constantă și te cam atrofiezi dacă nu o faci.”

O intervenție mai lungă, dar aparte o are grupul format din Lucian Ionescu, Cosmin Teodor Pană, Lavinia Pele, Bogdan Florea și Andrei Radu. Băieții sunt absolvenți ai UNATC „I.L. Caragiale” București, promoțiile 2012 și 2015, iar Lavinia a terminat facultatea de actorie la Cluj, în 2014. Spectacolul lor se numește „http/error500” și a fost regizat de Vlad Trifaș, absolvent al UNATC „I.L. Caragiale București, 2012. Ei îl regândesc pe Shakespeare și încurcă firele poveștilor asemenea lui Puck. Se opresc asupra intervenției divine – entitate centrală în teatrul shakespearian. Despre conturarea acestui moment, Vlad Trifaș spune: „Am încercat: să o purtăm pe Julieta prin poveștile altor eroi shakespearieni. Am plecat de la premisa că vrem să ne ducem cât mai departe. Tema nebuniei ne-a dat curaj și am încercat să facem o poveste în care să spunem că oamenii fac exact ceea ce nu ar trebui să facă”. Intenția lor primește aprecieri din partea spectatorilor. Amestecă situațiile tragice cu replici amuzante și reușesc să obțină efectul dorit. Deși momentul lor a depășit limita de timp oficial admisă în concurs, juriul le permite să joace. Și nimeni nu regretă. Am văzut Altceva. Unul dintre actori, Bogdan Florea, pune pe seama relației dintre ei succesul momentului: „Principiul de la care am plecat a fost să participăm la Gala Hop. Ne-am întâlnit în fiecare zi și am lucrat cu drag. Eram prieteni dinainte, dar când am început să creem ne-am apropiat și mai mult, ne-am cunoscut mai bine unii pe alții. Iar câștigul este proiectul în sine și faptul că am ajuns aici, că deși am spus că am depășit timpul, juriul tot a vrut să ne vadă. Asta a însemnat foarte mult pentru noi. Aici e un loc în care te simți LIBER. În oricare alt context nu s-ar fi putut întâmpla așa ceva. Și de aici vine bucuria de a face ceva nebunesc”!

Punem punct primei zile de preselecții la Gala Hop. Prea devreme pentru concluzii, dar avem așteptări de la zilele următoare. Emoțiile sunt prea multe, iar timpul prea scurt. Concurenții știu când și unde greșesc, iar unii dintre ei își asumă. De asta se întâmplă Gala Hop. Pentru ca toată lumea să învețe. Va urma.