Tinerii artiști în spațiul independent (I) – „O noapte furtunoasă” la Teatrul Arte Dell’Anima

Sursa: http://yorick.ro/tinerii-artisti-in-spatiul-independent-i-o-noapte-furtunoasa-la-teatrul-arte-dellanima/

1-foto-radu-m-savinÎn București există un număr impresionant de teatre care funcționează în sistem privat. Câteva deja consacrate, altele care doar ce s-au înființat… și cine știe câte mai sunt în stadiul de proiect?! Având o misiune proprie, fiecare teatru încearcă să își creeze o identitate prin intermediul spectacolelor pe care le găzduiește și promovează și al publicului căruia i se adresează.

Teatrul Arte Dell’Anima se află pe strada Făinari, numărul 17D. L-am căutat într-o seară de toamnă, descoperind în împrejurimi ceva liniște atât de neobișnuită pentru Capitală. Deloc pretențios, spațiul îți inspiră cadrul perfect pentru a te ascunde de temperaturile acestei perioade. O sală cu doar câteva locuri, a cărei intimitate este întreținută de junețea actorilor ce joacă atât de aproape de public. Spectatori dornici de teatru, care știu unde și de ce au venit. Iată contextul întâlnirii cu acest teatru cochet, la premiera spectacolului „O noapte furtunoasă” de I.L. Cargiale, în regia lui Florin Liță.

Președintele Asociației, Crina Lință, a întâmpinat publicul cu o strângere de mână și dialoguri deschise. Prezența ei înainte de spectacol alături de cei curioși să descopere noul teatru susține sloganul „artă pentru suflet”. Teatrul Arte Dell’Anima urmărește să devină o punte între artiști și spectatori prin diverse evenimente artistice. Prin profesionalism, comunicare, educație și respect, echipa dorește să deschidă drumurile tinerilor creatori către afirmare, dar și publicului de toate vârstele către introspecție și dezvoltare prin artă. Pe lângă spectacole de teatru, organizează concerte, expoziții plastice, recitaluri de poezie și evenimente de binefacere.

2-foto-bogdan-grigorie
Foto Bogdan Grigorie

Din dorința de a încuraja dramaturgia românească, Teatrul Arte Dell’Anima prezintă montarea celebrului text caragialian „O noapte furtunoasă” în viziunea unui regizor tânăr, Florin Liță, absolvent al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, clasa profesor conf.univ.dr. Ion Mircioagă.

Spectacolul lui Florin Liță începe literalménte în stradă. Poate că în acest sens spațiul restrâns al teatrului reprezintă un avantaj, pentru că-i permite regizorului să introducă spectatorii în atmosfera mahalalei lui Caragiale chiar înainte de intrarea în sală. Un artificiu pe care Florin Liță l-a descoperit și exploatat în avantajul său. Aici apare și elementul surpriză, ineditul acestei montări. După ce piesa a cunoscut sute de abordări de-a lungul timpului, cu greu te mai poate surprinde. Însă autenticitatea textului pusă în valoare de actorii potriviți și o reprezentare scenică inspirată pot cuceri publicul cu aceeași forță.

Florin Liță a gândit împreună cu Ioana Colceag o scenografie nepretențioasă. Un spațiu aflat la granița dintre trecut și prezent, dintre burghezia de secol XIX și eclectismul de secol XXI. Coordonatele temporale au fost parțial omise în spectacolul lui Liță, însă imaginația spectatorului trebuie și ea solicitată până la urmă. Rezolvare ingenioasă, de altfel, care poate fi și o marcă a universalității piesei. Totul se petrece într-o încăpere din casa lui Jupîn Dumitrache, aflată în renovare: pereți acoperiți cu plastic, ziare aruncate pe jos, saci și schele. Nu lipsește, bineînțeles, steagul care tronează în mijloc. Decorul nu este nici pe departe minimalist, ci atât cât trebuie – cât să sugereze haosul specific unei astfel de activități. Scena de dragoste dinte Chiriac și Veta se petrece pe o saltea prăfuită, aruncată într-un colț. Poftele pantagruelice ale personajelor sunt conturate prin sticle goale de bere uitate sub un scaun și prin ospățul de la începutul spectacolului, când Jupîn Dumitrache și Nae Ipingescu „savurează dintr-o înghițitură” mici și cârnați. Pe fundalul unor asemenea detalii vizuale corespondente lumii lui Caragiale, apare și un element modern – prezența unui ecran pe care cu toții putem urmări ce se întâmplă în fața teatrului. Anumite secvențe semnificative pentru deznodământul intrigii se petrec acolo.

3-foto-bogdan-grigorie
Foto Bogdan Grigorie

Toate tabieturile protagoniștilor, micile scăpări, mărturisirile și relațiile mai mult sau mai puțin secrete se petrec filmic în fața spectatorilor. Alegerea regizorului de a folosi același loc pentru toate acțiunile te trimite cu gândul la aparențele înșelătoare. La întrebarea dacă nu cumva toți cei din casă își cunosc tainele între ei, însă susțin cu înverșunare principii (i)morale doar pentru a-și păstra statutul social.

Succesul acestei montări îl constituie instinctul ludic în jurul căruia s-a constituit echipa de tineri artiști. Alexandru Banciu, Adrian Piciorea, Mircea Alexandru Băluță, Vlad Lință, Voicu Aaniței, Vlad Brumaru, Bianca Cuculici și Ana Crețu sunt numele celor care demonstrează că teatrul se compune din două treimi suflet și o treime talent. Deși s-a resimțit în public emoția actorilor, bucuria de a fi acolo i-a ajutat să se lase purtați de  poveste. Ei sunt frumoși prin aportul tineresc pe care îl aduc clasicelor quiproquo-uri. Sunt magicieni prin puterea de a reactualiza universul sardanapalic al lui Caragiale și de a ne arăta că suntem cu toții frânturi din el. Sunt speranțe prin jocul lor curat, deloc bombastic. Sunt salvatori fiind responsabili de râsul necontrolat, în hohote, de care avem atâta nevoie pentru a ne elibera de toate simțirile negative. Sunt artiști care își caută drumurile, care își pun întrebări și se aruncă pe deplin în orice experiență teatrală. Te îndrăgostești iremediabil de ei pentru că sunt atât de adevărați într-o lume în care cabotinismul se află la mare căutare. În plus, ei fac teatru pe bune, din puținul pe care (nu)-l au și cu mult devotament. Și vor să ajungă departe.

4-foto-radu-m-savin
Foto Radu M. Savin

La Teatrul Arte Dell’Anima se tot anunță nopți furtunoase. Cu furtuni de zâmbete și aplauze. Căci este locul în care își dau întâlnire acești tineri creatori pentru a se reinventa cu fiecare reprezentație. „O noapte furtunoasă” reprezintă un pas important în cariera fiecăruia dintre ei. Cei opt actori susțin cu responsabilitate și îndemânare spectacolul. Dacă în facultate au avut oportunitatea de a se apropia de personajele caragialiene, acum le (tr)aduc scenic așa cum le simt. Poate lipsește o anume frivolitate a acestora, însă ele au fost transformate în persoane, cu bune și cu rele, cu slăbiciuni și obsesii; au devenit mai umane. Florin Liță este un regizor atent la detalii, care reușește să pătrundă textul în cele mai fine substraturi. Lucrul atent cu actorii reflectă acest lucru și dă naștere unui spectacol dinamic și inteligent, augmentat de un comic provocat în doze mari, dar din rațiuni bine întemeiate.

Așa cum dorim un public educat, râvnim la artiști pregătiți să se ridice la nivelul așteptărilor. Teatrul Arte Dell’Anima susține tinerii oferindu-le un spațiu pentru a-și prezenta creațiile. Noi trebuie să îi cunoaștem și să îi încurajăm. „O noapte furtunoasă” se cere văzut și nu o dată, ci de mai multe ori, atât singur, cât și cu toți prietenii.

Teatrul Arte Dell’Anima

„O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale

Regia: Florin Liță

Scenografia: Ioana Colceag

Lumini și sunet: Florin Liță

Adaptare muzicală: Adrian Piciorea

Distribuția:

Jupân Dumitrache – Alexandru Banciu

Nae Ipingescu – Adrian Piciorea

Chiriac – Mircea Alexandru Băluță

Spiridon – Vlad Lință

Rică Venturiano – Voicu Aaniței

Ghiță Țircădău – Vlad Brumaru

Veta – Bianca Cuculici

Zița – Ana Crețu

Deschideți ușile, vin artiștii!

Bianca Cuculici (Estelle) și Oana Predescu (Ines)

Bianca Cuculici (Estelle) și Oana Predescu (Ines)

Gala Absolvenților la UNATC. Promoția 2016, Licență și Master. Tineri emoționați, care nu realizează că cei trei ani de facultate se încheie… acum! După mulțumiri, îmbrățișări și fotografii, ne dăm seama că trebuie să ne înarmăm cu amintirile adunate din ultimii ani și prietenii legate pe viață și să ne aventurăm în lume. Nimic nu se termină, ci totul abia începe.

Dacă tragi linie după cei trei ani petrecuți în UNATC, îți dai seama că ești un om cu totul diferit. Însumezi: persoanele pe care le-ai întâlnit, experiențele pe care le-ai avut, greutățile pe care le-ai depășit, nopțile pe care le-ai pierdut în facultate, regretul că nu ai profitat mai mult, muncile pe care le-ai făcut pentru tine sau pentru ceilalți, descoperirile despre tine și ceea ce ai realizat până acum. Te-ai schimbat și nu știi când. Ai crescut și poate nu vrei. Ți-ai făcut prieteni și nu vrei să te desparți de ei. Ai terminat UNATC-ul și o parte din tine a rămas acolo.

În fiecare an, la UNATC se pun în scenă spectacole pe care le porți cu tine mereu. Unul dintre spectacolele nominalizate pentru Cea mai bună regie a fost „Cu ușile închise” de Jean-Paul Sartre. O alegere îndrăzneață, în ceea ce privește textul, din partea lui Florin Liță, proaspăt absolvent al secției Regie Teatru. A vrut să provoace spectatorul, să-i ridice semne de întrebare și să-l tulbure.

Textul existențialist ridică probleme încă din stadiul lecturii. Necesită o documentare solidă și minime cunoștințe de filosofie. Din start, munca întregii echipe implicate în proiect se dublează. Poate nu a avut la bază cea mai avantajoasă piesă, subiectul fiind destul de greu de abordat, însă spectacolul se salvează prin relațiile puternice dintre personaje.

Florin Liță a gândit un spectacol pentru un spațiu mic – platoul de regie „Ion Sava” –, în care intimitatea se transformă în senzație de sufocare. Împreună cu Elodie Chiper (absolventă a secției de Scenografie), a încercat să creeze atmosfera din purgatoriul lui Sartre. O încăpere semiobscură, în care trei canapele în culori diferite – verde, albastru și cărămiziu – își așteaptă „victimele”. Aici canapeaua capătă valoare simbolică, devenind, în același timp, unicul obiect pe care protagoniștii îl posedă și loc de tortură mentală. Le creează senzația spațiului personal, dar, de fapt, se află permanent sub observația atentă a celorlalți doi. Intrarea în scenă a fiecăruia dintre cele trei personaje este marcată prin aprinderea unei singure surse de lumină – cea corespunzătoare canapelei. Garcin o va lua pe cea verde, Ines pe cea cărămizie și Estelle pe cea albastră. Deasupra fiecăreia sunt amplasate tablouri ilustrând poveștile crimelor. Tangoul de pe fundal anticipează că în scurt timp se va întâmpla ceva. Plutește în aer o tensiune antrenată de pasiuni nevrotice; senzația va fi confirmată de mărturisirile protagoniștilor.

Bianca Cuculici (Estelle) și Paul Radu (Garcin)

Spectatorii sunt așezați în oglindă pentru a se putea observa pe tot parcursul spectacolului. Ei devin parte din acțiune, urmărindu-și reciproc reacțiile și încercând să își ghicească gândurile. Și asta nu întâmplător. Ajung să privească prin cei din scenă, căutând răspunsuri în ochii celor din față.

Paul Radu, Oana Predescu și Bianca Cuculici sunt cei trei absolvenți ai secției Arta Actorului care au acceptat provocarea regizorului. Un pariu dificil – cât de mult au fost dispuși să își împingă limitele și să își asume caractere atât de labile? Foarte mult. Deși în contre-emploi, rolurile lor au presupus multă muncă și implicare. Motiv pentru care nu au trecut neobservate. Oana Predescu și Bianca Cuculici au fost nominalizate pentru Cea mai bună actriță într-un spectacol de regie. Iar Bianca a obținut premiul.

Aparent, ar fi avut nevoie de puteri supranaturale pentru a se apropia de personajele lui Sartre. Însă, pentru a încheia apoteotic cei trei ani de studii, au reușit să găsească metoda: se ia un strop de talent, se adaugă zile și nopți de căutări și încercări și se renunță la „pielea personajului”. Oana, Bianca și Paul au încercat un joc firesc și natural. Urmând indicația stanislavskiană, s-au pus în situația dată și s-au încrezut în imaginația lor creativă. Cu cât mai simplu, cu atât mai credibil.

Oana Predescu (Ines) și Paul Radu (Garcin)

O apariție stranie, dar sub o interpretare captivantă este cea a Băiatului de serviciu. Alexandru Banciu are un rol scurt, dar memorabil. Personajul „din lumea de dincolo” cucerește publicul cu replici scurte și cuprinzătoare. Alexandru Banciu le zâmbește sarcastic celor trei „musafiri”, introducându-i în locul din care nu vor mai scăpa.

În Paul Radu am întâlnit un Garcin lucid și domol. El își acceptă condiția damnatului fără să recunoască însă pe deplin că a fost un laș dezertor. Pentru el, ceilalți contează, nu persoana lui. Se recunoaște pe sine în gândurile celor din jur, ca și când și-ar vedea reflexia. Și are nevoie ca ceilalți să se gândească neîncetat la el… Egoismul personajului a fost prea puțin vizibil la Paul Radu. Acumularea stărilor de anxietate era evidentă la nivel gestual, dar izbucnirile sale se stingeau prea repede.

Oana Predescu a adus-o pe Ines să fie călăul de drept al celorlalți doi. Făcându-și simțită prezența de la intrarea în scenă, ea are atitudinea femeii resemnate, care știe că trebuie să sufere, dar nu îi pasă. Pare că și-a oprit sentimentele, așa că nimeni nu are nicio putere asupra ei; doar cei pe care îi lasă ea să o rănească. Pentru Ines voluptatea se naște din durere și ar fi dispusă să ucidă la nesfârșit pentru câteva clipe de iubire. Cu tonul său ironic și calculat, Ines domină jocul și îi conduce pe ceilalți, lăsând să se creadă că ea știe deja cum se va termina totul. Și chiar știe. E femeia-demon care a văzut și a simțit tot. Care arde și renaște din cenușă. Oana Predescu își creionează personajul cu inteligență și măsură. Îl transformă în conștiința tăioasă ca lama unui cuțit. O stăpânește pe Ines și o lasă să cadă pradă instinctelor trupești, pentru ca apoi, aproape de a scăpa frâiele, să o redreseze, reamintindu-și că nimic nu o poate învinge.

Estelle este contrapunctul care aduce nota de senzualitate. Bianca Cuculici o vede pe Estelle în toate nuanțele ei: (presupusa) damă nobilă, cocota frivolă care are nevoie de mirosul și îmbrățișarea unui bărbat, femeia fără scrupule dispusă să sacrifice orice pentru propria-i fericire, copila fragilă aflată veșnic în căutarea marii iubiri. Poate cel mai versatil personaj, Estelle rămâne, totuși, flacăra care dă intensitate spectacolului. Bianca Cuculici își poartă personajul de la o stare la cealaltă, fără ca spectatorul să conștientizeze. Prezintă o Estelle rafinată, care știe să seducă, pentru ca apoi să abandoneze. Oricât ar încerca să ascundă nesiguranța protagonistei, din ea se naște fragilitatea care o expune în fața celor doi. În Estelle se poartă bătălii între (re)sentimente.

Paul Radu (Garcin), Bianca Cuculici (Estelle) și Oana Predescu (Ines)

Florin Liță a adus în spectacolul „Cu ușile închise” un cumul de emoție și dramatism. A pus accentul pe legăturile dintre personaje și a insistat asupra lor. Iar efectul e incontestabil. Garcin (Paul Radu), Ines (Oana Predescu) și Estelle (Bianca Cuculici) au comunicat unul cu celălalt, s-au apropiat pentru ca apoi să se urască. Și-au căutat salvarea unii în ochii celorlalți, dar nu au găsit decât infernul. Deși un text greu de asumat pentru absolvenți, ceea ce a reușit echipa a fost „traducerea” spectacolului pe înțelesul tuturor. A fost și n-a fost Sartre. Dar, în mod cert, s-au spus povești tulburătoare, pe care protagoniștii ne-au făcut să le credem. O experiență senzorială, amplificată de o căldură înăbușitoare, care te aduce în mijlocul unei camere „de judecată”. Pentru că, adevărul e, până la urmă, că toți ceilalți ne judecă. Fiecare dintre noi, la rândul său, îl judecă și îl acuză pe celălalt. Trăim unii cu alții și avem nevoie de ceilalți, dar, tot ei, ne pierd și ne doboară. Ești singur tu cu tine… și cu ceilalți, iar ușile s-au închis. Oare mai putem evada?!

La final de Gală, mi-am aplaudat colegii cu lacrimi în ochi. Pentru că m-au făcut să simt. Mult. Adică i-am crezut. Și dacă pornesc la drum astfel, poate că ușile li/ni se vor deschide.

UNATC „I.L. Caragiale” București

Spectacol de licență – Regie Teatru

„Cu ușile închise” de Jean-Paul Sartre

Regie: Florin Liță

Clasa coordonator conf.univ.dr. Ion Mircioag, prof.asoc.drd. Alexandru Berceanu

Distribuție:

Ines – Oana Predescu

Estelle – Bianca Cuculici

Garcin – Paul Radu

Băiatul de serviciu – Alexandru Banciu

Anul III, Arta Actorului

Clasa coordonator prof.univ.dr. Adrian Titieni

Scenografie și costume: Elodie Chiper (an III) – Clasa coordonator conf.univ.dr. Adriana Raicu

Idee scenografică: Elodie Chiper și Florin Liță

Multimedia: Robert Bitay (an II) – Clasa coordonator prof.univ.dr. Cristina Ionescu

Credit foto: Bogdan Grigore